Ha, uite ca am avut ceva timp sa va scriu! Promit ca raspund cat de curand si celor care mi-au scris pe mail…
 
 
Pentru drstoica: da, si eu cred ca problema este in primul rand a autoritatilor. Pentru ca oamenii se schimba foarte greu… Legi ar fi, numai ca nu se aplica. Eu nu pot sa ma supar pe un om pentru ca e prost sau ca nu-i pasa, dar pot sa ma supar cand vad ca pe acela care ar trebui sa-i atraga atentia ca nu e bine ce face il doare in cot.
 
Ma bucur ca ti-a placut fotografia mea, am avut un moment de inspiratie… Si da, era pace la unele manastiri din Bucovina, insa acolo unde am facut poza era atat de multa lume, incat cu greu puteai simti liniste. Voronetul mi s-a parut un fel de Disneyland.
 
 
Pentru baixinho : am scris in postul anterior ca da, ma regasesc in textul acesta, altfel nu l-as fi transcris. Cred ca sunt putine femei care sa nu fi simtit asta, macar o data in viata. Sau poate ca nu-s multe, ci doar cateva fericite, care au reusit sa se “trezeasca”. Sa ne intelegem, nu ma refer aici numai la barbatii insurati, ci si la aceia fara disponibilitate afectiva si fara constiinta faptului ca fac rau. Mult prea mult rau. Unor oameni care nu merita lucrul asta. Am sa ma opresc aici, ca ma apuca nervii. Am auzit prea multe povesti atat de triste, incat imi vine sa tin o prelegere.
 
 
Pentru adicop : Cel de Sus are blog?! Eu stiam doar despre cronica akashica, dar poate ca la asta te refereai :D
 
 
Pentru corinamirea: ma bucur ca ti-a placut Ileana Vulpescu, am sa incerc sa mai transcriu pe blog texte care mi-au placut, numai ca stau destul de prost cu timpul. Iti recomand o carte, din alt registru – “Minunata lume noua”, de Aldous Huxley.
 
 
Pentru Katharrina : bine te-ai reintors! Daca mai multi oameni ar intra in librarii, sunt convinsa ca viata pe pamant ar arata cu totul altfel…
 
 
Pentru ela : Multumim! Despre mizeria ce domneste in tara asta m-am saturat pana peste cap. Imi iubesc tara foarte tare, dar pur si simplu ne batem joc de ea.
 
 
Pentru camelcutza : nu am cum sa evit zona aia, tata locuieste acolo. Dupa ce am postat pe blog, am auzit atatea povesti de groaza legate de cei de la politie, incat m-am convins ca intuitia mea a fost corecta. N-aveam ce sa caut la ei.
 
 
Pentru Dan Razvan Popa : sa discut rational cu brutele alea, ar insemna sa presupun ca poseda macar un strop de ratiune. Deci nu.
Dar refuz sa traiesc in frica, si am sa gasesc o solutie. Desi permisul de port-arma nu cred ca e cea mai fericita. Ma mai gandesc…
 
 
Pentru chris : Exact la asta ma gandeam cand am scris ca nu e bine sa ai o arma la tine. Ceasu’ rau, pisica neagra, autoaparare, da’ martori aveti? Pai nu… Atunci bine, don’soara, dosar penal. Sau mai rau. Mai ales ca in momentele alea chiar nu gandesti rational, nu ai cum.
 
 
Pentru bbiii : Da, sunt vai de capul lor. Am aflat ca sunt bodyguarzi si ca isi fac veacul in zona Eroilor – Drumul Taberei. L-am intrebat pe colegul meu daca a reusit sa le arate macar un semn obscen, si mi-a spus ca era cu Tico :D (asta apropo de kktul de audi si de kktul de matiz :P )
 
Pe de alta parte, nu le doresc nimic rau. Cred ca am reusit sa-mi raspund singura de ce trebuie sa existe si astfel de oameni… poate pentru ca noi sa intelegem cum NU trebuie sa fim. Eu cred cu tarie ca toti suntem copiii lui Dumnezeu, si ca in fiecare dintre noi exista “bine”. Suflet. Doar ca unii aleg sa-l ignore. Dar vor ajunge si ei “acolo”… intr-o zi cu soare.
 
 
Pentru vali : Ma bucur ca te uiti la emisiune! Multumesc pentru ce mi-ai spus… In alta ordine de idei, sper sa fie singura experienta de genul asta…
 
 
Pentru Cristina : stiu ca scriu haotic uneori, am scris in dimineata zilei cu pricina. Pe scurt, au incercat sa ma atace niste bajeti de bajeti cu cutitele, asta e toata povestea.
 
 
Pentru daniel voicescu : da, postul e scris “la cald”, la ora 5 dimineata. Si eu cred ca nimic nu este intamplator, ca toate au un scop si un sens. Apropo de societatea in care traim, si de intrebarile mele, am gasit zilele trecute un citat (imi pare rau ca nu am retinut autorul, dar am rezonat profund cu ceea ce a spus) : “Este oare un semn de sanatate sa te adaptezi unei societati bolnave?”. Eu spun ca nu.
 
In legatura cu CV-ul meu, nu esti primul care ma intreaba lucrul asta. Am facut ASE-ul, si apoi masterul, care a fost foarte greu. Am terminat printre primii (lauda-ma gura). Dupa care m-am intrebat ce avea sa urmeze. Soarta a facut sa nu am nici o problema din punct de vedere material, asa ca mi-am permis sa stau deoparte si sa gandesc problema si din alte puncte de vedere. Si m-am vazut peste cinci, peste zece ani, sau peste o viata, inchisa intre patru pereti, ocupandu-ma de conturi de milioane de euro. Dar care avea sa fie satisfactia mea sufleteasca? Faptul ca aveam sa fi sporit averea mea si pe-a altora?!
 
Asa ca, desi mi-a fost greu la inceput, am ales domeniul asta din doua motive. N-am sa fiu ipocrita – cu mintea mea de-atunci, m-a atras si stralucirea, “mirajul” televiziunii. Asta paleste in primele doua luni maxim, pentru ca iti dai seama ca e o meserie ca oricare alta. Poate mai grea decat altele, pentru ca se munceste enorm, sub presiune. Trebuie sa fii in fiecare zi zambitor, indiferent de starea de spirit sau de problemele pe care le ai acasa, iar numarul celor care te judeca creste direct proportional cu cifrele de audienta. Si e o lume destul de nemiloasa, care de multe ori se ghideaza dupa alte principii decat calitatea sau performanta.
 
Al doilea motiv are legatura cu “sclipicii” mei din ochi, pe care inca ii mai am. Cand n-o sa-i mai am, am sa plec. Si scriu aici cu destula jena, pentru ca o sa sune siropos (o cunostinta chiar mi-a spus verde in fata ca nu ma crede, dar cui ii pasa, right?) M-am gandit ca poate sunt oameni care sunt tristi acasa, si ca eu o sa le aduc un zambet sau o vorba buna. Ca am sa pot ajuta pe cineva. Ca poate, intr-o zi, am sa pot schimba ceva, fie ca vorbim despre viata unui om, a unui copil, sau despre viata noastra, a tuturor. Si ca o sa fie si vocea mea auzita.
Mai greu faci asta dintr-o banca.
 
Gata, am incheiat discursul pentru presedintie. Sper sa ne mai vedem pe blog!
 
 
Pentru vali : a fost mama plecata cateva zile, si am fugit si eu cu ea :) Ma bucur ca iti place poezia, e tare frumoasa!
 
 
Pentru Daniel : sper ca stii ca, in paranoia mea dupa incident, ti-am citit scurtul comentariul : “Ia-ti pistol, si eu imi iau”, si o secunda m-am intrebat daca esti vreunul dintre gealati… Dupa care am si gandit putin… gealati, ceafa lata, Internet, blog, cratima… neaaah :D
 
 
Pentru adicop reloaded : am vaga senzatie ca nu-ti va placea cronica mea despre Paris, dar am sa incerc, in weekend, sper.
 
 
Pentru un nimeni celebru : Ori nu ti-a aparut un prim comment, ori nu am dormit eu suficient. Comentariul nu l-am inteles, blogul imi place.
 
 
Pentru Irina : Eu cred ca ar fi bine sa ne ajutam unii pe altii. Doar ca nu mi-am dat seama cum. Inca. :)
 
 
Pentru Diana Vladu : Imi pare tare rau ca ai trecut prin asa ceva! Chiar nu stiu ce ar trebui facut, la nivel global. Ca nu ii pasa nimanui. Oare chiar nu constientizeaza nimeni ca toti traim in aceeasi tara? Ce folos ca ai Rolls si case (unii si le-au luat din banii nostri, dar asta e alta discutie), daca te ataca un hot la semafor? Si apropo de politicieni – bun, aveti escorte si elicoptere, deci nu va pasa. Dar cand n-o sa le mai aveti? Asta nu va preocupa?
 
 
Emigram, vorba lui Mahna Mahna, draga mea draga. Sau stam aici si inghitim. Pana cand?
 
 
Sa aveti o zi frumoasa, va pup cu tot dragul!