Concursul “Fata de la meteo” a ajuns aproape de final, mai exact, urmeaza finala. Au ramas zece fete, dintre care doar una va fi colega noastra.
(Aaaah, tocmai mi-am dat seama ca urmeaza doua saptamani in care va trebui sa prezint meteo de la pupitru. Asa de comod mi se pare scaunul ala din plexi la 7 dimineata, cum n-aveti idee… In fine, nu asta era ideea postului, depasim momentul)
Asa, din fericire pentru mine, vom avea o noua colega. Pe fetele care au intrat in finala le gasiti aici . Gandim o emisiune, o finala, in urma careia tot voi veti decide care dintre ele va ramane la matinal. Prin vot cinstit, democratic, fara lovituri sub centura, desi pun pariu ca unora le-ar placea sa vada lupte intre fetele finaliste.
Duminica ma intalnesc cu Alex, sa punem pe hartie cateva idei despre “probele” cu ajutorul carora le vom departaja. Asa ca daca aveti sugestii, pareri sau idei, scrieti-le aici! Vom premia doua idei, cea mai originala, si pe aceea care va fi inclusa in emisiune, cu cate o invitatie la noi acasa. Adica la 710. Cand vreti voi, fie la finala, sau in orice alta zi.
Inca n-am vorbit cu producatorii nostri, asa ca deocamdata invitatia este sa veniti in spatele camerelor de luat vederi.
Suntem prietenosi, avem covrigi si cafea multa, o sa-i cunoasteti pe Cocos si pe Pufi, si am senzatia ca o sa radeti mai mult decat o faceti acasa in fata televizorului, intotdeauna radem mai mult in pauze decat pe post 
Deci, probe pentru fata de la meteo?
(…baietii se enerveaza repede si vorbesc urat, de-aia am ales o fata 
)
Postări etichetate 710
Fata de la meteo
Noi 28
Despre coincidente
Oct 9
Astazi vreau sa va scriu despre “semne” si despre o carte, “Profetiile de la Celestine”. E minunata – daca va iese in cale, nu ezitati. Puteti sa cititi mai multe despre ea pe blogul lui Dragos Roua. Una dintre “profetii” ne spune ca nimic nu este intamplator, ca semnele sunt mereu acolo. E suficient sa fim atenti, si le vom vedea.
Traiesc o viata destul de haotica, si observ mult prea rar miracolele si coincidentele. Insa stiu ca de fiecare data, dar absolut de fiecare data cand am vrut sa renunt la matinal, am primit un semn. Apare, ca din neant, un necunoscut, care ma face sa ma razgandesc. Mi s-a intamplat de destule ori ca sa-mi dau seama ca nu sunt doar simple coincidente.
Acum un an si jumatate, intrasem intr-un anticariat, si m-a recunoscut doamna de acolo. Am simtit-o atat de emotionata, asa de bucuroasa ca ma vede, ca m-a scos din starea mea. Intrasem acolo in disperare de cauza, plecasem fara tinta de la studio, si am ajuns la sala Dalles… Bodoganeam in sinea mea ca nu mai pot, ca n-are rost, ca toate astea nu duc nicaieri. Ca ma lupt cu morile de vant…
Am avut zilele acestea cam acelasi discurs interior. Uitasem de “semnul” care imi este trimis de fiecare data, asa cum uit sa multumesc pentru multe lucruri pe care le-am primit. Si stateam in fata postului, dupa emisiune, la asa-zisa sedinta informala, care de multe ori e doar o criza de ras continua, cand am auzit ca ma striga cineva dintr-o masina. Era o fata frumoasa, cu ochii verzi si parul roscat, statea in spate cu fetita ei de doi anisori, iar sotul conducea.
Nu mai tin minte ce mi-a spus. Ca ii place emisiunea, ca sunt haioasa (eu?!), ca sa nu ma schimb, chiar nu mai stiu exact ce a zis si nici nu e relevant. Stiu doar ca mi-a venit s-o imbratisez, si ca se facuse verde semaforul, masina se pusese in miscare, iar ea inca imi mai ura multe lucruri de bine. Incep, incerc sa ma calmez. Multe argumente pe care mi le-am adus in trecut nu mai functioneaza…
Poate ca framantarile mele sunt acelea ale unui copil rasfatat, care nu stie sa aprecieze ce are, in loc sa se intristeze sau sa se enerveze pentru ceea ce nu are. Imi doresc sa scriu aici tot ce e in sufletul meu in momentul asta, insa… nu pot. Nu pentru ca ma feresc de voi, stiu cine sunteti si-mi sunteti dragi cu totii. Va cunosc, am inceput sa va cunosc. Stiu ca sunt si oameni care intra aici ca sa aiba ce barfi, lucrul asta chiar nu ma intereseaza. Numai ca sunt unele adevaruri care sunt de nespus.
Si… cam doare.
Iar semnele nu au incetat.
Multumesc, fata frumoasa. Nu ai idee cat de mult au insemnat cuvintele tale astazi…
In weekend am sa scriu ceva mai vesel, promit. Va pup cu tot dragul,
Irene.
Soare
Sep 30
Am avut cateva zile mai “insorite”…
In primul rand vreau sa va multumesc din suflet pentru toate mesajele pe care mi le-ati trimis, atat aici, cat si pe adresa de mail ! Calitatea oamenilor care ne urmaresc nu inceteaza sa ma uimeasca, si ma bucur tare mult ca va rupeti din timpul vostru sa imi scrieti. Revin cu raspunsurile. Am primit atatea mesaje care m-au impresionat, ca nici nu stiu cum si de unde sa incep…
Si-as mai vrea sa impartasesc cu voi ceva ce mie mi-a inseninat ziua de luni – editorialul domnului George Stanca din Adevarul. Poate ca nu e totul in zadar, asa cum mi se pare uneori (de multe ori…)
Va pup cu drag, de pe malurile Senei… ma rog, de undeva de prin apropiere 
P.s. : da, postul anterior e scris la nervi, de unde si limbajul pe alocuri suburban. Si da, imi mentin parerea. Am sa explic mai pe larg in zilele urmatoare. Sa aveti o zi insorita!
Cum spuneam, bine ati venit. Va scrisesem un post destul de lung si plictisitor, despre cum am ajuns eu in televiziune. Pe urma a vazut un prieten site-ul si era nedumerit, “dar asta e site-ul tau, ce cauta toate pozele alea dezbracate acolo? Asta iti doresti tu, sa ai commenturi de genul “ce bn esti, vrei sa fii gagik mea?””.
Adi, sincer, n-am nici cea mai vaga idee despre ce imi doresc. Stiu doar ca imi doresc sa creasca emisiunea. Ca-i o emisiune buna si muncim la ea de ne ies ochii din cap. Si daca mesajul nostru o sa ajunga la mai multi oameni datorita unui sutien cu push-up, ma doare la basca. Sau ca se vor uita din curiozitate, pentru ca au vazut o pitzi blonda pe jumatate dezbracata intr-o revista e mai putin important. Important e sa stie ca existam.
Ma intreb unde se trage linia. Un om pe care-l respect foarte mult mi-a spus odata, in gluma, “vreti rating? Dezbracati-va! Complet.” Era o ironie, ca stia cine suntem si cum suntem, dar totusi, cat adevar…
Scandalul vinde. Sexul vinde. E suficient sa deschidem televizorul la orice ora din zi si din noapte si vedem sexy brailence si pitici porno. Asistente carora, ca din intamplare, le aluneca rochita si raman la bustul gol, inca de la primele ore ale diminetii. Avem “vedetele” pe care le meritam. Oamenii care au intr-adevar cea de spus au plecat. Iar eu ma intreb de multa vreme incotro s-o apuc. Daca exista o cale de mijloc. De aici si discutia despre push-up. Apropo: nu, n-am silicoane.
Dar am o anti-fana. Initial m-a socat, nu ma asteptam la asta. Adica ma asteptam, dar tot e dureros. Am muncit mult cu mine zilele astea sa nu-mi pese prea tare. Partial am reusit, asa ca am si un mesaj pentru ea. Draga doamna necunoscuta, ai o chestie care se numeste telecomanda. Foloseste-o.
Imi amintesc despre oamenii care imi placeau in adolescenta. Gheorghe. Parazitii. Teo. Anti-staruri. Teo a incercat o vreme sa fie mainstream, a esuat cu succes. Ma gandesc ca te saturi la un moment dat. Incerci sa-ti faci treaba bine, dai cat poti de mult din tine. Din TINE, din sufletul tau. Si se strang cateva sute sau cateva mii de oameni care arunca cu noroi si te intrebi de ce. Daca merita sa dai atat.
Ce ma bucura este ca sunteti din ce in ce mai multi telespectatori de 710. Matinalul a crescut fara toate mizeriile despre care va povesteam mai sus. Si pentru asta va multumesc. Poate ca inca exista speranta.
Si ca sa inchei cu dilema mea existentiala, ce vreti voi sa vedeti la televizor? Si punctual, ce va place si ce ati schimba la 710?