Arhivă pentru decembrie, 2009

Craciun fericit!

 
 
Mi-a cerut Pusa, draga de ea, un articol pentru cei de la Diva, despre Craciun. Cel mai frumos Craciun, ceva de genul asta. Si doua fotografii, cu bradul, una de cand eram mica, si alta din zilele noastre. Ma rog, nu s-a mai materializat nimic, pentru ca se pare ca “vedetele” au trimis poze la calitate proasta. Ale mele au o calitate satisfacatoare, si… o poveste.
 
 

 

 
 
Eei, dragii babei, in prima poza aveam doi anisori si jumatate, si, din cate imi amintesc, imi era tare teama ca o sa-mi fure cineva papusa. Plus ca eram in casa alor mei, alta mare problema. Pe mine m-a crescut bunica mea, am stat numai cu ea pana pe la cinci ani, apoi ne-am mutat si cu parintii mei. Nu le fac vreo vina, stiu acum ca trebuiau sa munceasca, insa nu stiu daca isi dadeau seama cat de traumatizant este pentru un copil sa il iei din singura casa pe care o cunoaste.
 
 
Ne-a luat ani de zile sa ne imprietenim. Pentru mine, bunica era mama, Onyu in ungureste. Pe mama am descoperit-o si am iubit-o dupa aceea, pe la zece ani, iar pe tata, dupa douazeci. Better late then never, they say…
Nu suntem o familie foarte afectuoasa, nici fizic, nici verbal. Asa ca ma surprind de multe ori zambind in sinea mea, pentru ca ii privesc uneori, pe furis, cu atata dragoste… Desi nici acum nu stiu sa pun in cuvinte ceea ce simt. Uite ca am sa incerc acum : ii iubesc din tot sufletul. Stiu ca au facut cat au putut ei de bine, si mai stiu ca ma iubesc si ca sunt mandri de mine.
 
 
Se spune ca bunicii sunt altfel. Ca sunt mai ingaduitori, ca sunt mai afectuosi… Nu stiu cati copii au avut parte de o bunica ca a mea. Imi amintesc de mirosul de paine calda si de cafea cu lapte, de cate prostii am facut cand eram mica (i-am dat cu scaunelul in cap, i-am indepartat prietenele, i-am spart ochelarii, am ajuns la urgenta de cateva ori, as putea sa scriu pana maine…).
Imi amintesc povestea pe care mi-o spunea in fiecare seara, aceeasi poveste de care nu ma mai saturam. Statea cu mine in parc plangand, pentru ca era un frig ingrozitor, si eu nu mai vroiam sa plec… Ore intregi… Ma opresc aici. Stiu ca ma vegheaza de sus, din cer, Onyu a mea.
 
 
A doua fotografie este facuta la trei zile dupa ce am divortat. Bunica mea se stinsese din viata de sfantul Nicolae, pe 6 decembrie. La doua saptamani dupa ce aflase ca divortez. Nu stiu daca a murit de inima rea, sau pur si simplu asa a fost sa fie. Doar ca intre timp, invatasem sa “zambesc frumos la cadru”. Ca e ipocrizie, ca asa trebuie, sau ca te ajuta lucrul asta sa mergi mai departe… habar n-am. Ideea e ca asta inveti. Nu conteaza cum te simti, nu conteaza ce e in sufletul tau. Atunci cand “merge camera”, iti pui si masca. Pentru ca pe cel de acasa nu-l poti impovara cu problemele tale. Nu e cinstit. Sonia, fetita lui Alex, se zbatea intre viata si moarte acum doi ani, iar el era zi de zi la matinal. “Vesel”.
 
 
Si totusi, este cat de ironic ca o poveste despre cel mai frumos Craciun, avea sa fie ilustrata cu doua fotografii de la cele mai ingrozitoare Craciunuri pe care le-am trait vreodata?
Show business. The best business in the world. Mda.
 
 
Ai mei au strans randurile atunci, ca intodeauna. Ne-am sustinut unii pe altii, cred ca a fost primul moment cand m-am simtit cu adevarat adult, pentru ca a trebuit sa uit ca imi pierdusem bunica, si s-o ajut pe mama. Tata a fost printre singurii oameni pe care m-am putut sprijini cu adevarat in perioada aceea. (…mai este cineva, un om, care face parte din familia mea extinsa. Multumesc din tot sufletul! Nu am uitat.) Am plans-o pe bunica mea mult mai tarziu. Si i-am multumit lui Dumnezeu cand s-a incheiat anul de gratie 2005.
 
 
Iata-ma la final de 2009. A fost un an bun. Am intalnit o mana de oameni pe care ii iubesc, iar cei pe care ii iubesc mi-au ramas alaturi… Cativa dintre cei care imi erau aproape au plecat. Nu era locul lor langa mine.
 
Si v-am intalnit pe voi! Va stiti voi care sunteti… Recunosc ca nu ma asteptam. Eu, care-s aiurita, si din punct de vedere al imaginii, si cum vreti voi, sa strang pe blogul asta si pe mailul meu atatia Oameni. Voua vi se datoreaza faptul ca inca sunt acolo, in fiecare dimineata. Multumesc!
 
 
Cred ca anul acesta am sa incerc niste exercitii de sinceritate cu ai mei. Cu mama mea draga, careia mereu uit sa-i multumesc, si sa-i spun cat de multa nevoie am de ea, ca nu-mi imaginez viata fara ea… Cu tata, pentru ca mereu discutam politica sau afaceri, “taticule”, si niciodata despre ceea ce e important… Sa le spun, nu doar in gand, cat de mult le doresc sa ramana sanatosi, sa fie fericiti, cata recunostinta le port pentru ca m-au facut om. Si ca-i iubesc.
Better late then never, they say… :)
 
 
Craciun fericit! Va pup cu tot dragul, ca intotdeauna!
Nu uitati sa-i trimteti un gand bun Alexandrei, are mare nevoie de el!

 
 

Etichete:

Politics – ze end

 
 
Am petrecut cel putin patru ore in weekend, citind un blog pe care vi-l recomand cu caldura. Spre rusinea mea, am aflat despre el de pe zoso.ro, mai exact din postul asta, scurt si cuprinzator : “Despre Cătălin Voicu, de la Sorina. Citiţi aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici.”
 
 
Sorina lucreaza la “mogul”. I-am citit blogul, cu indoiala initial, apoi cu uimire, si-am incheiat simtind pentru ea admiratie. Admiratie pentru un om care isi face meseria cu pasiune si talent. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu tot ce scrie, insa este printre putinii oameni care nu au abdicat de la a spune adevarul lor.
 
 
Asa ca, daca va pasioneaza jocul politic, asta ca sa fiu draguta si sa nu-i spun circ, mocirla, sau oricum altcumva, intrati pe blogul Sorinei Matei. Eu imi pun condeiul deoparte pe tema asta, dar va rog sa-i cititi pe cei care intr-adevar se pricep.
Cativa, cei pe care i-am gasit, sunt trecuti in blogroll.
 
 
Daca mai stiti astfel de oameni, va rog sa-i adaugati la comentarii. Eu nu sunt jurnalist, nici n-am pretins niciodata ca as fi.
Insa mi se pare ingrozitor faptul ca traim intr-o tara in care un jurnalist este laudat pentru ca e impartial. Ca in multe alte domenii, am ajuns sa ne bucuram de ceva ce ar trebui sa fie normal.
 
 
E normal ca un jurnalist sa isi faca meseria cum trebuie. E normal ca un medic sa te trateze fara sa-ti ceara spaga. E normal ca doamna de la ghiseu sa nu raspunda in scarba, pentru ca e platita din banii nostri. E normal sa-ti fie respectate drepturile cetatenesti. E normal sa fii civilizat. E normal ca politicienii sa aiba in vedere in primul rand binele poporului.
 
Ce e normal in Romania?
 
Pai, mai nimic. De aceea am ajuns sa laudam “normalul”, ce a devenit anormal, si sa nu mai avem vreo reactie la orice altceva.
Ne meritam soarta? Poate.
Iar astazi, aplaud si eu din toata inima firescul. Jos palaria, Sorina, ma inclin!
 
 
Iar pe voi va pup cu drag! Vin sarbatorile, alti bani, alta distractie, nervi, e de bine :D
 
 
@ robert, ca nu ma pot abtine : da, m-a spalat mogulul pe creier, si am votat Traian Basescu. Mi-a dat si trei saci de faina, ca n-aveam cu ce sa fac cozonaci de sarbatori.
Parerea mea este ca Mircea Geoana nu are ce cauta nici la sefia PSD, daramite la sefia tarii. Punct.

Etichete:

Geoana presedinte

 
 
…cica asta e cel mai scurt banc. E mediu, da’ merge. Revin cu impresii despre campanie, consilieri, candidati, etc.
Am avut dreptate in postul anterior, doar ca nu era vorba de 90.000 de voturi, ci de 70.000, asta pentru ca au iesit 10 milioane de oameni la vot, nu 9 milioane, cum spunea Bleen. Oricum, faina analiza.
 
Iar despre Traian Basescu, ca animal politic… mai are rost sa mai spun ceva?
Eu l-am votat. Sunt constienta de defectele lui, nu a fost votul entuziast din 2004. Sper ca stie ce responsabilitate are, atat fata de cei care l-au ales, cat si fata de cei care au ales un alt candidat. Vom trai si vom vedea.
 
Incep cu un citat al lui wakefield, de pe un forum pe care-l citesc de cand s-a infiintat si se numea andreigheorghe.ro. Am uitat sa-l trec in blogroll, il pun acum.
 

alegerile le-a pierdut in mare parte geonache. prostanacu tot prostanac e, n-ai ce face. ce-o fi cautat la vantu in noapte aia, sa mor daca pricep. apoi, o alta mare greseala a fost ca s-a marshat prea mult pe filmuletul ala cu copilul si dosul de laba. patriciu e baiat destept, iarasi sa mor daca pricep ce-o fi cautat pe realitatea indignat de soarta copilului, il crede pe el cineva indignat de asa ceva. in fine, alta greseala a fost faza cu timisoara. eu nu consider locul ala sacru sau ceva de genul asta, puteau insa sa nu duca dracului pesedeul acolo.

 
Deci da. Foarte prost gandit totul. Intuiesc ca s-a dus la Sorin Ovidiu Vantu singur-singurel, dupa fetele pe care le aveau cei din spatele lui la confruntare. In rest, consilierii lui Mircea Geoana au fost mult mai slabi decat cei ai lui Traian Basescu. Cam ca si sistemul lor, vorba lui Ponta.
Ma rog, depinde mult si de materialul clientului. Parerile sunt impartite.
 
 
Traian Basescu a fost intrebat daca a concediat pe cineva in urma intamplarii cu filmuletul. A raspuns ca nu, ca se mai intampla si asemenea scapari in campanie. Din punctul meu de vedere, este inadmisibil ca niste oameni platiti cu mii de euro sa te trimita intr-o emisiune televizata, fara sa-ti spuna ca un om (care te uraste pentru ca l-ai trimis la inchisoare si pe care l-ai facut sa planga in fata tarii) a declarat, cu o seara inainte, ca ai lovit un copil in campania electorala. “N-am vazut emisiunea”, spun ei. Da. Rapoartele de monitorizare sunt pentru prosti. Nu pentru intelectuali precum Sever Voinescu sau TRU, oameni care imi displac profund, amandoi.
 
 
Si tot din ciclul asta, fotografiile cu Mircea Geoana la Sorin Ovidiu Vantu au aparut in ziua confruntarii, la ora 16. “N-am vazut”, spun si ai lui Geoana. Pai ma baieti, va meritati soarta. Acum, cu totii in cor : “RAPOORT DE MONITORIZARE A PREESEI”. Hai ca nu e greu.
Pactul pentru Timisoara, n-am cuvinte. Cred ca s-au gandit mult pana au scos-o pe-asta… “unde sa mergem, unde sa mergem, hai la Iasi, zise unul, neah, la Oradea… Ion Iliescu pe fundal : …stiu : mergem la Timisoara!” Buna treaba.
 
 
Prestatia lui Mircea Geoana iarasi m-a lasat fara replica, inteleg sa nu stie care sunt pietele care au cazut la export, ca e diplomat si poate nu se pricepe neparat la economie. Sau ca nu stia ca programul Rabla pentru tractoare a fost legiferat. Dar sa nu stii politica externa? Asta nu mai inteleg. “Nu stiu cine e Nicolae Popa?” „…un prestigios institut economic?” WTF?
 
 
Ma intreba candid un prieten, sustinator al lui Mircea Geoana, de unde voluptatea asta de a face misto de el.
Reproduc aici conversatia, mi-e lene sa fac un rezumat :
 

my_friend (12/5/2009 2:42:32 PM): explica-mi ceva

eu: baga

my_friend: de unde voluptatea asta de a-l lua pe geoana peste picior, nu doar la tine, ci la ceilalti, la toti

eu: nu e voluptate ma, si-o cere

eu: stii expresia aia, ‘are o fata care cere pumni’, cam asa si geoana

eu: ti-am mai explicat asta de nenumarate ori

my_friend: este o chestie subiectiva, si basescu cere pumni

eu: bula iz alive

my_friend: vezi, taberele difera

eu: base nu e bula

my_friend: asta pt ca MG e mai expansiv

eu: si base iti da un pumn inapoi, nu in fata si nici in plex, deci nu:D

eu : geoana e expansiv??????????

 
Mircea Geoana nu e expansiv. E – sau e pe cale sa devina, Bula. Si deja simt compasiune pentru ceea ce i se intampla, vorbesc cat se poate de serios. Nu-s de acord sa i se dea picioare in burta unui om care e deja la pamant. Dar asta nu ma impiedica sa pun aici toate bancurile pe care l-am gasit, ca sa demonstrez, my friend, ca am avut dreptate pe 5 decembrie.
 

Iaca:
 
Geoana va tine azi o conferinta de presa. Filmuletul cand el se bucura si topaia pe scena este TRUCAT!
 
Culmea somnului: Sa te culci presedinte si sa te trezesti prostanac.
 
“Ce face acum Vanghelie? – Caută pe google să vadă ce înseamnă diaspora, să o cheme la ordine”.
 
Cel mai scurt banc: “Geoană, preşedinte!”
 
“-Ce au facut romanii in timpul mandatului lui Mircea Geoana ? Raspuns : Au dormit !!”
 
Intrebare : Cum se pune la loc dopul la o sampanie ? Raspuns : Intrebati-l pe Geoana.
 
Cum se saluta pesedistii? …”esti mai geoana decat prevede legea”
 
Ce i-a pus Mos Nicolae lui Mircea Geoana în ghetute? Programul “Geoana-Presedinte”, varianta demo.
 
De ce a acceptat Bush sa apara în fotografii alaturi de Geoana? Ca sa para mai destept.
 
“Dar deschidă poahrta, scumpă Mihaela. Să ştii că hregret. Mama soachră-i bine? O pup cu hrespect. Eu chred cu tăhrie, dhragă Mihaela, că aş fi câştigat, de aş fi stat în casă şi te-aş fi ascultat. Dahr deschide uşa, nu mă ţine afahră Vântu mă bate-ntrhuna, Patrhiciu mă-nconjoahră, Îl văd pe Voiculescu, cu al lui Ciutac, supăraţi pe mine, pe-un simplu phrostănac…”
 
 
Si-acum ca tot veni vorba, inchei cu un citat din Ciutac :
 

“(Romania) – o tara care tocmai este pe cale să consfintească triumful suprem al cercopitecilor, al analfabetilor, al hotilor, al securistilor si al curvelor.”; “Dacă mai aud pe cineva cu grija noastră faţă de soarta românilor de la Chişinău, îl scuip între ochi! E valabil şi pentru cei care propăvăduiesc necesitatea democratică de a da unora care trăiesc în afara graniţelor dreptul de a decide soarta celor care trăiesc înlăuntrul aceloraşi graniţe

 
Tot de pe forum, pentru acest virf de lance al Revolutiei bunului-simt: it was our pleasure, darling. Te pupa blonda.
Nu te mai enerva, ca nu face bine sanatatii.
 
 
Va pupa si pe voi blonda, cu mult drag! :)

Etichete:

TATOV reloaded

 
 
Circula pe Internet trei sondaje, “pe surse”. Unul il da drept castigator pe Traian Basescu, altul pe Mircea Geoana, si – ati ghicit, al treilea e 50-50.
Hai sa ne imaginam ca ultimul sondaj e adevarat. Mi-a placut analiza pe care o face Bleen aici. Este un text pro-Basescu, am sarit peste pasajele in care explica de ce sa nu-l votam pe Geoana. Asa cum am mai spus, fiecare decide pentru el insusi, cum crede ca e mai bine, sau… mai putin rau.
 
 
Dupa ce se termina nebunia, revin poate, cu impresii despre campanie. M-am hotarat sa ma fac consilier. Ca vad ca astia nu se descurca. Nici unii, nici altii.
Nu mai astept sa ma fac mare, ma duc asa blonda, cu push-up-ul din dotare. “Buna ziua, am venit. Ma cam dezgusta sistemul si clasa politica, nu cred nici in doctrinele voastre, dar o sa facem treaba.” Aberez, nu ma duc nicaieri.
 
 
De ce conteaza fiecare vot, de la Bleen citire:

Sint mari şanse ca rezultatul alegerilor astora sa fie chiar mai strins decit cel din 2004, ca diferenţa dintre invingator şi invins sa fie sub un procent (simbata seara, estimarile pentru uz intern dadeau un scor de 50-50 – informaţiile le am din interior). La o prezenţa la vot de 50% (9 milioane) 1% inseamna 90 000 de votanţi. Adica 9 000 de bucureşteni, 2000 de clujeni, 2000 de constanţeni, 2000 de ieşeni, 1500 de braşoveni şamd, daca luam drept criteriu marimea oraşelor.
(…)
 
 
E posibil ca miine, 90 000 de oameni sa zica “votul meu nu conteaza” şi sa stea acasa? Da, e foarte posibil. Fiecare va zice ca nu se intimpla nimic daca el nu se duce la vot, ca oricum nu sta Basescu in votul lui. Ceea ce uita ei e ca urmatorii cinci ani din viaţa noastra sint decişi de voturile individuale.
 
 
Nu e o decizie ce implica o mare responsabilitate, poate interveni o mica lene, o coada mai mare la secţia speciala, o ploaie, o ora in plus in mall, frigul, comoditatea, traficul, o mica distracţie. Nu e ca şi cum ai lipsi de la serviciu, sau de la ziua celui mai bun prieten sau de la nunta unui fost coleg de facultate. Nu te trage nimeni la raspundere individual, nominal, nu-ţi bate nimeni obrazul. Şi oricum, la cite milioane de votanţi sint, eşti convins ca votul tau nu conteaza şi, implicit, nici absenţa ta. La un asemenea numar responsabilitatea e imperceptibila, e aproape inexistenta.
 
 
Soarta noastra in urmatorii 5 ani (adica atunci cind vom avea 25 de ani, 34, 40 sau 47) nu sta in votul meu. Nici in al meu. Nici in al meu. Nici in al meu…şamd. Ma rog, nu am loc şi nici timp sa scriu asta de 90 000 de ori. Şi cu toate astea, un preşedinte ales şi validat nu are in spate 51% sau 55% din voturi, ci 3 548 238 sau 4 123 781 de voturi individuale. Tot atiţia oameni care au binevoit sa iasa din casa şi sa se duca la vot. Al cui vot e mai important? Exista voturi care atirna mai greu, care valoreaza dublu sau triplu? Nu. Toate sint egale. Toţi sint responsabili in mod egal. 4 123 781 de oameni care gindesc in acelaşi timp: votul meu l-a facut preşedinte şi a decis soarta României pe urmatorii 5 ani au toţi dreptate. Votul meu l-a facut preşedinte. Dar daca ar gindi toţi, cei 4 milioane, in acelaşi timp, “nu ma duc la vot, oricum votul meu nu conteaza”? Ninel Potirca ar ajunge preşedinte. Sau Becali. Sau Vadim.

 
Pentru conformitate, trebuie sa precizez ca imi sunt simpatici toti cei trei candidati nominalizati in finalul articolului. Ninel, pentru ca am avut imaginea lui rostind discursul presedintelui de sarbatori, si incheiand cu “Va pupa Ninel!” (pe sistemul “va pupa jean” – imi place jean la nebunie, a fost surpriza sezonului pentru mine).
Becali e si mai simpatic, e pitoresc, face arogante, paac-paaac. E haios.
Iar Vadim e la fel de ludic – de fiecare data cand vorbeste, ma astept sa spuna la sfarsit si replica intrata deja in folclor, “medicamente!”
 
Da, imi sunt simpatici. Vreau ca unul dintre ei sa ne fie presedinte? Fuck no! :)
 
Va pup cu tot dragul! :)

Etichete: