Comentarii la: Despre coincidente

De către: Comanisteanu Mihaela-Resita

Comanisteanu Mihaela-Resita — Sat, 21 Nov 2009 22:14:49 +0000

Draga mea esti asa cum ar trebui sa fim multi dintr noi,esti vie; si fie si numai pentru asta sa continui sa crezi in semne si sa ramai cu noi.Imi dai puterea,chiar daca suna teatral,sa parcurg ziua care incepe cu tine si cu Alex si da chiar daca unii nu au fost de acord cu comentariile despre Paris ai dreptate si nu stiu de ce,pentru ca nu am trait experiente de gen,cred ca la fel este si la Londra si oriunde.Asta pentru ca avem lipita bine pe frunte o eticheta ,care mai mult ca sigur ,ca au dezlipit-o de pe la vreun conational de-l lor si profitand de un moment de neatentie globala ne-au aplicat-o noua sau poate mai sigur de comun acord,pentru ca se simt complexati de inteligenta noastra nativa! Mult succes si sa fii fericita,meriti.Sper sa tinem legatura

De către: aparaschivei ancuta-elena

aparaschivei ancuta-elena — Fri, 23 Oct 2009 05:33:38 +0000

~~~Ma bucur enorm de mult cand citesc numele TATALUI NOSTRU “DUMNEZEU”…….INCREDERE ,IERTARESI IUBIRE PENTRU FERICIRE~~~ nu stiam de unde te cunosc…..;)) mi-am dat seama :-$…… esti atat de frumoasa :X pupic dulcic :*

De către: Katharrina

Katharrina — Sun, 11 Oct 2009 10:18:21 +0000

Uneori ,…Dumnezeu ne bate amical pe umar….
Uneori ,…Dumnezeu ne sopteste raspunsul corect…
Uneori , Dumnezeu ne intoarce din drum,…( sau ne da un sut in fund , direct inainte…..)
E adevarat insa,…..ca nici macar Dumnezeu …
nu se lupta …cu indaradnicii…..

trebuie doar sa crezi…..si sa inveti sa accepti…
atat…
uneori..

De către: bbiii

bbiii — Fri, 09 Oct 2009 11:27:19 +0000

“Priveste cu sufletul, nu cu mintea. Caci viata care va veni este deja inaintea noastra, asteptand sa deschida lumea. Observa cu atentie. Gaseste ochii care sa vada”.

Interesanta cartea. Chiar daca nu am timp, am sa citesc cand/cat pot
Succese

De către: Diana Vladu

Diana Vladu — Fri, 09 Oct 2009 09:20:05 +0000

Irene, oamenii nu te percep ca pe “un copil rasfatat”, cel putin cei care te iubesc sau te admira, cred ca nu au aceasta parere.
Sunt perfect de acord ca , exista semne, premonitii sau intuitie.Eu am acest “dar”-intuitia- de a citi o persoana, de a-mi face o parere de la prima vedere;nu o spun ca sa ma laud, insa crede-ma , ca despre cine am simtit ca e o persoana buna, sensibila, asa a fost- la fel , si viceversa.
Eu cred ca e bine ca tii cont de “semnele” care iti ies in cale…poate ele te feresc si te pazesc de ceea ce poate fii- fara sa stii in acest moment- mai rau, mai prost, mai nepotrivit pentru tine.
Imi mentin parerea, nu esti “un copil rasfatat”.Eu cred sincer, ca trebuie sa te regasesti in “ceva”.Probabil esti in cautari, sau poate trebuie sa te impaci cu “eul” tau.Sunt momente in viata, cand exista cumpene.Poate si tu esti intr-o cumpana; ai ajuns pe un drum care se bifurca, si nu stii pe care sa-l alegi.
Decizia, cu siguranta o vei lua singura, insa pana atunci, bucura-te de oamenii care te-au cunoscut prin intermediul televiziunii si dincolo de ea, care te apreciaza, care te saluta, care iti zambesc pe strada.E un lucru, de care merita sa tii cont.

De către: Mahna Mahna

Mahna Mahna — Fri, 09 Oct 2009 08:05:41 +0000

Citesc si nu stiu daca sa ma enervez sau nu:) Inainte sa apara aceste “Profetii de la Celestine”, Mircea Eliade a scris foarte frumos despre semne, despre rostul lor in viata noastra, despre cum sa le vedem si cum sa le respectam. Si totusi, uite ca acum sunt foarte cunoscute lucrari de genul acestor profetii, plus multe alte carticele (in majoritate New Age american), tot soiul de ghiduri despre cum sa iti imbunatatesti viata, sa spui da, sa spui nu, sa ai o aura grej, puternica si generoasa, cum sa castigi bani si cum sa te vizualizezi mancand seminte pe o plaja din Seychelles. E pacat. E pacat, pentru ca toate aceste carticele sunt niste “cioturi” (cum sunt articolele alea sumare din Wikipedia) si totusi lumea le citeste cu nesat, in timp ce carti scrise documentat si serios zac nedescoperite. E ca atunci cand intrebi pe cineva: Ai citit Morometii? Nu, dar am vazut filmul. Nu neg valoarea unor astfel de carti, nu neg valoarea ecranizarilor dupa romane. Spun doar ca preferinta pentru cioturi e simptomatica pentru superficialitatea pe care o acceptam, o hranim si o adoptam ca mod de viata. A da, si mai trece si drept cultura… Ca de fapt, de aia ma enervez. Am decis sa ma enervez, deci:)