Astazi vreau sa va scriu despre “semne” si despre o carte, “Profetiile de la Celestine”. E minunata – daca va iese in cale, nu ezitati. Puteti sa cititi mai multe despre ea pe blogul lui Dragos Roua. Una dintre “profetii” ne spune ca nimic nu este intamplator, ca semnele sunt mereu acolo. E suficient sa fim atenti, si le vom vedea.
Traiesc o viata destul de haotica, si observ mult prea rar miracolele si coincidentele. Insa stiu ca de fiecare data, dar absolut de fiecare data cand am vrut sa renunt la matinal, am primit un semn. Apare, ca din neant, un necunoscut, care ma face sa ma razgandesc. Mi s-a intamplat de destule ori ca sa-mi dau seama ca nu sunt doar simple coincidente.
Acum un an si jumatate, intrasem intr-un anticariat, si m-a recunoscut doamna de acolo. Am simtit-o atat de emotionata, asa de bucuroasa ca ma vede, ca m-a scos din starea mea. Intrasem acolo in disperare de cauza, plecasem fara tinta de la studio, si am ajuns la sala Dalles… Bodoganeam in sinea mea ca nu mai pot, ca n-are rost, ca toate astea nu duc nicaieri. Ca ma lupt cu morile de vant…
Am avut zilele acestea cam acelasi discurs interior. Uitasem de “semnul” care imi este trimis de fiecare data, asa cum uit sa multumesc pentru multe lucruri pe care le-am primit. Si stateam in fata postului, dupa emisiune, la asa-zisa sedinta informala, care de multe ori e doar o criza de ras continua, cand am auzit ca ma striga cineva dintr-o masina. Era o fata frumoasa, cu ochii verzi si parul roscat, statea in spate cu fetita ei de doi anisori, iar sotul conducea.
Nu mai tin minte ce mi-a spus. Ca ii place emisiunea, ca sunt haioasa (eu?!), ca sa nu ma schimb, chiar nu mai stiu exact ce a zis si nici nu e relevant. Stiu doar ca mi-a venit s-o imbratisez, si ca se facuse verde semaforul, masina se pusese in miscare, iar ea inca imi mai ura multe lucruri de bine. Incep, incerc sa ma calmez. Multe argumente pe care mi le-am adus in trecut nu mai functioneaza…
Poate ca framantarile mele sunt acelea ale unui copil rasfatat, care nu stie sa aprecieze ce are, in loc sa se intristeze sau sa se enerveze pentru ceea ce nu are. Imi doresc sa scriu aici tot ce e in sufletul meu in momentul asta, insa… nu pot. Nu pentru ca ma feresc de voi, stiu cine sunteti si-mi sunteti dragi cu totii. Va cunosc, am inceput sa va cunosc. Stiu ca sunt si oameni care intra aici ca sa aiba ce barfi, lucrul asta chiar nu ma intereseaza. Numai ca sunt unele adevaruri care sunt de nespus.
Si… cam doare.
Iar semnele nu au incetat.
Multumesc, fata frumoasa. Nu ai idee cat de mult au insemnat cuvintele tale astazi…
In weekend am sa scriu ceva mai vesel, promit. Va pup cu tot dragul,
Irene.
#1 scris de Mahna Mahna - 9 octombrie 2009 - 10:05 AM
Citează
Citesc si nu stiu daca sa ma enervez sau nu:) Inainte sa apara aceste “Profetii de la Celestine”, Mircea Eliade a scris foarte frumos despre semne, despre rostul lor in viata noastra, despre cum sa le vedem si cum sa le respectam. Si totusi, uite ca acum sunt foarte cunoscute lucrari de genul acestor profetii, plus multe alte carticele (in majoritate New Age american), tot soiul de ghiduri despre cum sa iti imbunatatesti viata, sa spui da, sa spui nu, sa ai o aura grej, puternica si generoasa, cum sa castigi bani si cum sa te vizualizezi mancand seminte pe o plaja din Seychelles. E pacat. E pacat, pentru ca toate aceste carticele sunt niste “cioturi” (cum sunt articolele alea sumare din Wikipedia) si totusi lumea le citeste cu nesat, in timp ce carti scrise documentat si serios zac nedescoperite. E ca atunci cand intrebi pe cineva: Ai citit Morometii? Nu, dar am vazut filmul. Nu neg valoarea unor astfel de carti, nu neg valoarea ecranizarilor dupa romane. Spun doar ca preferinta pentru cioturi e simptomatica pentru superficialitatea pe care o acceptam, o hranim si o adoptam ca mod de viata. A da, si mai trece si drept cultura… Ca de fapt, de aia ma enervez. Am decis sa ma enervez, deci:)
#2 scris de Diana Vladu - 9 octombrie 2009 - 11:20 AM
Citează
Irene, oamenii nu te percep ca pe “un copil rasfatat”, cel putin cei care te iubesc sau te admira, cred ca nu au aceasta parere.
Sunt perfect de acord ca , exista semne, premonitii sau intuitie.Eu am acest “dar”-intuitia- de a citi o persoana, de a-mi face o parere de la prima vedere;nu o spun ca sa ma laud, insa crede-ma , ca despre cine am simtit ca e o persoana buna, sensibila, asa a fost- la fel , si viceversa.
Eu cred ca e bine ca tii cont de “semnele” care iti ies in cale…poate ele te feresc si te pazesc de ceea ce poate fii- fara sa stii in acest moment- mai rau, mai prost, mai nepotrivit pentru tine.
Imi mentin parerea, nu esti “un copil rasfatat”.Eu cred sincer, ca trebuie sa te regasesti in “ceva”.Probabil esti in cautari, sau poate trebuie sa te impaci cu “eul” tau.Sunt momente in viata, cand exista cumpene.Poate si tu esti intr-o cumpana; ai ajuns pe un drum care se bifurca, si nu stii pe care sa-l alegi.
Decizia, cu siguranta o vei lua singura, insa pana atunci, bucura-te de oamenii care te-au cunoscut prin intermediul televiziunii si dincolo de ea, care te apreciaza, care te saluta, care iti zambesc pe strada.E un lucru, de care merita sa tii cont.
#3 scris de bbiii - 9 octombrie 2009 - 1:27 PM
Citează
“Priveste cu sufletul, nu cu mintea. Caci viata care va veni este deja inaintea noastra, asteptand sa deschida lumea. Observa cu atentie. Gaseste ochii care sa vada”.
Interesanta cartea. Chiar daca nu am timp, am sa citesc cand/cat pot
Succese
#4 scris de Katharrina - 11 octombrie 2009 - 12:18 PM
Citează
Uneori ,…Dumnezeu ne bate amical pe umar….
Uneori ,…Dumnezeu ne sopteste raspunsul corect…
Uneori , Dumnezeu ne intoarce din drum,…( sau ne da un sut in fund , direct inainte…..)
E adevarat insa,…..ca nici macar Dumnezeu …
nu se lupta …cu indaradnicii…..
trebuie doar sa crezi…..si sa inveti sa accepti…
atat…
uneori..
#5 scris de aparaschivei ancuta-elena - 23 octombrie 2009 - 7:33 AM
Citează
~~~Ma bucur enorm de mult cand citesc numele TATALUI NOSTRU “DUMNEZEU”…….INCREDERE ,IERTARESI IUBIRE PENTRU FERICIRE~~~ nu stiam de unde te cunosc…..;)) mi-am dat seama :-$…… esti atat de frumoasa :X pupic dulcic :*
#6 scris de Comanisteanu Mihaela-Resita - 22 noiembrie 2009 - 12:14 AM
Citează
Draga mea esti asa cum ar trebui sa fim multi dintr noi,esti vie; si fie si numai pentru asta sa continui sa crezi in semne si sa ramai cu noi.Imi dai puterea,chiar daca suna teatral,sa parcurg ziua care incepe cu tine si cu Alex si da chiar daca unii nu au fost de acord cu comentariile despre Paris ai dreptate si nu stiu de ce,pentru ca nu am trait experiente de gen,cred ca la fel este si la Londra si oriunde.Asta pentru ca avem lipita bine pe frunte o eticheta ,care mai mult ca sigur ,ca au dezlipit-o de pe la vreun conational de-l lor si profitand de un moment de neatentie globala ne-au aplicat-o noua sau poate mai sigur de comun acord,pentru ca se simt complexati de inteligenta noastra nativa! Mult succes si sa fii fericita,meriti.Sper sa tinem legatura