Parazitii – Slalom printre cretini
 
 
Tot pe urmele lui Alex imi vine s-o iau, am trait o scena de film – prost- in seara asta. Si am vrut sa incep postul cu mortii mamii voastre care v-a fatat, de prosti facuti gramada care faceti umbra pamanului degeaba. Stau in fata calculatorului, inca imi tremura mainile si imi dau seama ca nu are nici un rost. Nu are rost sa ii injur pe oamenii astia. Dar tot cred ca am sa-mi cumpar un pistol. Pentru ca traim in tara nimanui. Am stiut de ce l-am sustinut cu tot sufletul pe Gigi, care si-a facut dreptate singur. Poate ca nu stie el sa explice cu cuvintele lui despre disolutia autoritatii, fenomen care cred ca se va acutiza in urmatoarele luni. Insa instinctiv, a facut singurul lucru care putea fi facut in situatia data. Puteti da drumul la muzica, incepe filmul meu prost.
Articol de acum doua zile din Libertatea aici.
 
 
Suprinzator, filmul nu se petrece in Ferentari, ci undeva in Cotroceni. Cartier select, ora doua noaptea. Enter un Audi Q7, negru. Audi Q7 este o masina de cocalari, de manelisti terminati care fac umbra pamantului degeaba. Ma puteti cita. Geamuri fumurii, 30-40 la ora, nu se grabeau nicaieri baietii. Ma tarai in spatele lor, cine ma cunoaste stie cum conduc, “baieteste”, destul de tare, dar prudent, nu sunt femeie isterica infipta in claxon, si nici nu stresez pe nimeni din jurul meu. Cand pot – ma strecor, cand nu, nu. Cel mult strecor o injuratura in gand si aia e. Dupa vreo trei minute de mers cu viteza melcului, aud un zgomot prelung de frane in spatele meu, si dau UN flash. O masina trece in mare viteza pe langa noi, ma bag in spatele Audi-ului, care pare ca opreste. Nu, opreste. Enter doi… nu pot sa le spun baieti, doua dulapuri, fara tricouri, patrati. Doi pe doi. Steroizi. Muschi. Cu priviri goale. Cu cutite.
 
 
Veneau spre mine. Bag in marsarier, apas pedala cat pot, imi amintesc sa ma uit in oglinda pe la jumatatea drumului, si tot atunci apas si frana. Ma apuca furia, pe langa frica, trec pe langa ei in tromba, repet numarul ca pe-o mantra proasta. Il notez in telefon, ajung la tata. Imi tremura mainile, nu pot sa plang. Vine si ambulanta, nu pentru mine, pentru tata (apropo, daca salvarea particulara ajunge in cincisprezece minute, cea de stat face vreo doua, trei ore, nu? asta in cel mai fericit caz…). Perfuzii, inca imi tremura mainile. Incepe sa se simta mai bine, vede ca sunt alba ca foaia de hartie, “ce-ai patit?”. Ii povestesc, “pai trebuie sa faci reclamatie la politie”. Sa fac ce???? Am vreo dovada? Vreau sa ma mai intalnesc cu cetatenii astia vreodata in viata vietilor mele? O sa faca tembelul ala de la politie ceva?
 
 
In 28 de ani de cand sunt pe pamantul asta, n-am simtit in Romania respect fata de mine ca cetatean, in afara deselor cazuri in care am dat bani. Deci nu. Filmul meu prost s-ar fi continuat la politie, cu ore de coada, cu un politist ranjind dispretuitor, “aseaa, deci v-au speriat rau don’soara? da’ nu v-au facut nimic, este?” Nu, multumesc, nu in seara asta. Nu in tara asta.
 
 
Deci pe scurt, Gigi, respect in continuare. Multa muie institutiilor statului, incepand cu ce vreti voi si terminand tot cu ce vreti voi. Prostilor alora nu am ce sa le urez, cred ca e suficient ca sunt atat de prosti. (Note to self: sa-l intreb pe Oreste, cand ne-om mai vedea, in viata asta sper, de ce sunt atat de multi oameni care par ca fac umbra pamantului degeaba, sigur are o explicatie buna). Note to Adi: inca un exemplu de ce am ales sa conduc un cacat de Audi Q7, nu un cacat de Matiz. Nu in Romania, no way. Cand si daca am sa traiesc vreodata intr-o tara civilizata, o sa-mi iau un hibrid, pana atunci… welcome to the jungle. Conduc o masina de cocalari. Si data viitoare am sa dau inainte, inainte sa dau inapoi.
 
 
Cum spuneam, cred ca o sa-mi cumpar un pistol. A, si daca vedeti in trafic un cacat de Audi Q7 negru, cu numarul (…l-am scos, a fost pura inconstienta sa va cer asta. Nu in Romania, no way), dati-i o flegma din partea mea. Dar numai daca va tine, ca gealatul are sis. Si nu se teme sa il foloseasca. De ce nu se teme, pentru ca nimeni nu isi face treaba. Mue bai Statule, am mai zis asta deja?
 
 
Inca nu pot sa plang. Inca imi tremura mainile.
Va pup cu tot dragul, aveti grija de voi!