Am inboxul plin de mailuri. Multumesc! Chiar nu ma asteptam. Am tot amanat sa va raspund, insa cineva mi-a spus ca nu e normal sa nu-mi pese. Pot sa inteleg de ce tacerea mea poate fi interpretata drept nepasare, dar nu este asa. E fix pe dos.
Nu v-am raspuns pana acum din doua motive. Primul este ca nu am un raspuns clar. Cel oficial din b1 este “deocamdata nu”.
Iar al doilea este ca mi-e foarte greu sa pun in cuvinte ce simt despre emisiune.
 
Teo spunea ca oamenii te uita daca nu apari trei luni pe sticla. Uite ca nu e asa. Am facut o treaba buna. Si nu, oamenii nu te uita asa usor, nu daca ai pus suflet in ceea ce ai facut. Asa imi place mie sa cred, desi sunt inconjurata de oameni care imi spun ca traiesc cu capul in nori. Ca sunt idealista si ca regula este ca lumea e rea. Se prea poate. Dar eu numai asa stiu sa traiesc.
 
Cred in oameni. Pana la capat. Ma bucur din tot sufletul ca nu m-am inselat in ceea ce va priveste. Si imi pare bine ca v-am facut o bucurie, ca v-am facut sa radeti, ca v-am miscat si ca v-am cunoscut.
 
Se intampla rar sa raman fara cuvinte, si asta e unul dintre acele momente.
 
Va pun cateva fragmente din interviuri, asa ma scot intotdeauna cand nu mai stiu ce sa spun.
 
 
Ce v-ati propus la matinal si ati reusit si ce nu?
Eu imi propusesem sa devin un om de televiziune mai bun si sa imi aduc contributia in a face emisiunea sa mearga. Uite ca am devenit un om mai bun per total, nu numai in ceea ce priveste meseria. Iar 710 are din ce in ce mai multi telespectatori care ne privesc cu drag. Nu exista un lucru care sa ni-l fi propus in legatura cu emisiunea si pe care sa nu-l fi infaptuit, pentru ca suntem o echipa extrem de unita, iar impreuna reusim sa mutam muntii din loc.
 
Va mai amintiti de prima zi de prezentare… impreuna?
Imi amintesc prima zi ca si cum ar fi fost ieri. Aveam emotii ingrozitoare, insa m-am mobilizat si a mers snur emisiunea. La un moment dat, Alex a facut o gluma absurda, pe care am prins-o din zbor, si ne-am dus cu ea vreo doua minute, de nu mai intelegea nimeni nimic. Era atat de fericit ca gasise pe cineva cu care sa comunice incat i se luminase fata ca unui copil care tocmai a primit o jucarie noua.
 
Care sunt ingredientele voastre imbatabile?
Faptul ca suntem o echipa. Indiferent de ce se intampla, suntem uniti. Al doilea lucru la fel de important este ca punem mult suflet in ceea ce facem. Ambele lucruri se vad si se simt pe post, primim multe mailuri de la telespectatori, care ne multumesc ca au la ce se uita dimineata. Sunt oameni care intarzie la serviciu “din cauza” noastra, altii se trezesc in zilele lor libere la 7 dimineata, sa vada ce ne mai trece prin cap (…uneori fac ochii mari cand citesc, ti-am spus ca nu sunt o persoana matinala, eu nu m-as trezi sa ma uit la televizor la ora aia, orice ar fi, dar recunosc ca imi creste sufletul cand citesc :) )
 
Ce s-a schimbat in viata voastra in cei trei ani de cand realizati matinalul B1?
In viata mea nu s-au schimbat multe, insa m-am schimbat eu ca om. Am mai multa incredere in mine. Am descoperit multe despre cine sunt. Si am trecut prin atatea in acesti trei ani ca suntem ca o familie – eu nu-i consider pe „ai mei” ca pe niste simpli colegi. Suntem o familie. Ne impartasim si bucuriile, si supararile, ne intelegem din gesturi si din priviri, si venim cu drag la munca.
 
De multe ori ma intreb ce simte telespectatorul de acasa. Daca vede ca suntem nervosi ca nu a ajuns inca invitatul. Daca se aude ca uneori ma inec de ras la vreo balba de-a lui Alex sau la vreo gluma din casca spusa de Matei. Daca simte ca ne e greu sa ajungem acolo in fiecare dimineata, si ca totusi facem emisiunea asta cu multa pasiune si daruire…
Am intalnit in b1 oameni despre care simt ca o sa-mi ramana prieteni toata viata. Cel putin asa sper eu. Si asta nu din cauza ca am muncit impreuna, sau pentru ca am trecut prin niste lucruri impreuna, ci pentru ca vad cat sunt de frumosi si de destepti.
 
 
 
Oamenii mai mint in interviuri ca sa dea bine, sa para in vreun fel anume. Eu n-am facut si nu fac asta.
Ii spuneam cuiva ca ma bucura si ma intristeaza mesajele pe care le primesc. V-am spus de ce ma bucur. Si-s trista pentru ca nu aveti idee de cat de dor imi este de voi. Mi-e dor de voi, si mi-e dor de familia mea din b1. Nu am cum sa va povestesc ce vroiau sa faca oamenii astia pentru emisiune. Nu s-a putut la vremea respectiva, dar au confirmat ce simteam deja.
 
As vrea sa va povestesc despre fiecare in parte. As vrea sa va povestesc despre doamna Nuti, despre don Cocos, despre Puffy, despre Boss, despre Dan Boerescu si despre Dan Anton, despre Matei care ne ruga sa-i dam adresa pe post, despre Cristi, despre Viorel, Luiza si Buzuru, despre Adi, despre Georgica, despre Razvan si despre Iulian, despre… Despre toti cei care au pus suflet.
Nu am sa fac asta. Dar nu am sa uit.
 
M-au tot sunat si ei zilele astea, saptamanile astea. Cel mai tare m-a impresionat Alina. Era gatuita de plans, se uita pe pozele de la petrecere. C-o fi un defect sau o calitate – ca de obicei, m-am prefacut ca nu imi dadusera si mie lacrimile, si i-am promis ca o sa ne vedem cat de curand la un suc sau la o bere. Deci daca va simtiti familie si cititi randurile astea, dati un semn. O sa ne vedem la un suc si o sa radem mult. Ca de obicei.
 
Iar voi continuati sa-mi scrieti. Doar sa stiti ca nu am nici un raspuns. Si nici nu e atat de important. Pot sa spun cu mana pe inima ca acesti trei ani au fost cea mai fericita perioada din viata mea (lasam deoparte copilaria, v-am mai povestit eu despre mirosul de cafea cu lapte…). Si pentru asta va multumesc si voua, celor de-acasa. Va multumesc din tot sufletul!
 
Sper ca vor mai urma proiecte si perioade. Ma rog, nu sunt tocmai mamicul si taticul optimismului in momentul de fata, dar sper. Nu am energia necesara acum sa concep un proiect nou, si am refuzat altul care nu imi placea. Imi permit luxul sa nu fac parte din ceva in ce nu cred. Nu fac asta pentru bani, nici nu este visul meu in viata sa apar pe sticla. Asa ca am sa fac ceva, candva, care o sa fie din sufletul meu. Ca si pana acum. Deci sper ca o sa ne mai vedem.
 
 
Va pup cu tot dragul! Multumesc!
 

Bill Medley & Jennifer Warnes – I Had The Time Of My Life