Asa, intrebare, octombrie a fost o luna de cacat pentru toata lumea, sau doar pentru mine si pentru cativa prieteni apropiati?
Ca si conjunctura astrala a aratat intr-un fel (pentru cine nu stie, ma mai uit pe cuadraturi si alte minuni de genul, dar mai am… o viata pana sa ajung adevarata fata a mamei omida, astrologic vorbind.) Deocamdata sunt la gradinita si habar n-am daca am sa depasesc vreodata etapa asta.
 
 
Pentru Not Beautiful Enough : am aruncat un ochi pe blogul tau, am sa revin! Numele lui nu-mi da pace insa. Eu cred ca toti ar trebui sa simtitm ca suntem suficient de buni, suficient de frumosi, restul e marketing. Si mai ales spalare pe creier – cineva, candva, a decis ca “trebuie” sa fim barbie, ca sa fim frumoase. Daca “frumoasele” din ziua de azi ar fi trait in epoca lui Rubens, ar fi fost vai si-amar de ele… Stiu ca nu sunt cea mai in masura sa comentez. Ca fac si eu destule eforturi sa intru in tipare – ma dau cu tot felul de creme si ma vopsesc blonda, dar simt ca ceea ce fac eu e gresit, si ca ce scriu aici e adevarat. Pe sistemul faceti cum zice popa, nu ce face popa.
 
In legatura cu experientele traite in campus, nu stiu daca am scris ca noi, fiind studenti romani, am fost cazati in cel mai sarac complex de camere, din tot campusul acela mare. Am vizitat si apartamente frumoase, totul depindea de cat erai dispus sa platesti. Insa ei au presupus ca, fiind romani – suntem si saraci, asa ca am ajuns acolo. Incepuse deja anul scolar, nu mai erau locuri libere pe nicaieri, iar in oras, pretul chiriilor era ametitor.
 
 
Pentru Bia : eu am stat la Orleans, care se afla la 100 de kilometri de Paris, si nu am stat in oras, ci in campus (mai faceam 10 kilometri cu autobuzul sau cu tramvaiul).
Ti-am citit blogul, imi place mult!
In legatura cu restul, am stat sa ma gandesc daca nu cumva e o diferenta majora de mentalitate, si nu neaparat un defect al francezilor. Cum frumos spuneai si tu, ei “s-au nascut cu vreme” – au timp. Eu nu. La urma urmei sunt berbec :)
 
Mereu ma simt “americanca” la Paris, si stiu ca e si mai “rau” in sud – pentru cine n-a citit Un an in Provence, de Peter Mayle, foarte draguta carte. Explica acolo cum “mai tarziu” inseamna in cel mai bun caz maine, maine – saptamana sau luna viitoare, iar saptamana viitoare… niciodata. Asa ca e posibil ca eu sa fiu cea lipsita de “savoir-vivre”, si ei sa fie cei castigati… In legatura cu fast-foodurile, raman la parerea mea. Sa se miste repede, ca asta era ideea :D .
 
 
Pentru Serban : Nu revin la ai nostri, pentru ca nu ma mai intereseaza. Deloc. Am sa-mi fac datoria, si am sa merg la vot, fie si pentru celebrul vot negativ. Sau ca sa am constiinta impacata, sa stiu ca n-au decis pentru mine niste oameni cumparati cu trei mici sau cu un telefon mobil. Insa am renuntat la orice idee romantica privind clasa politica romaneasca. Sunt convinsa ca exista si “oameni” printre ei, insa nu pot schimba sistemul. Ze end.
 
 
Pentru Vlad de la Vaslui : uite ca a starnit ceva controverse postarea ta, dupa care s-a transformat intr-un dialog civilizat. Mi-a placut asta, si m-am gandit si eu unde as prefera sa-mi petrec vacantele. Iar rapunsul e ca tot peste hotare, dar dintr-un motiv cat se poate de personal : imi place foarte mult marea, iar ce se intampla la noi pe litoral e infiorator. Numai gandul ca poti face sase, sapte ore la intoarcere, iti taie tot cheful.
Later edit: exceptional de frumos la Plaiul Foii! Nu am cuvinte sa descriu…
 
 
Pentru Mahna Mahna : stiu, “mamaie”, stiu :D Poate ma iei si pe mine la Disneyland cand te duci, chiar daca o sa mergem cu omuletul pana in zece ani si o sa stam ca momaile in Fantasyland. Si-asa mi-era dor sa il vad pe Peter Pan, ca data trecuta m-am dat numai in rollercoastere. Asa ca te rog sa nu ma uiti daca apare vreo oportunitate. Multumesc anticipat :D
 
 
Pentru Katharrina : multumesc pentru comentarii! Sa-mi mai scrii…
 
 
Pentru bbiii : cartea chiar merita. Si apropo de blogul Biei, mi-a reamintit de doua carti subtirele, dar nu de vara : Micul Print, de Antoine de Saint Exupery, si Pescarusul, de Johnatan Livingstone.
 
 
Pentru Diana Vladu : da, inca ma caut. Ma caut, dar nu ma gaseesc, am sa-mi las un bileet (era o melodie tampitica, parca a celor de la akcent, stie cineva? Era asa : te caut dar nu te gaseesc, am sa-ti las un bilet. Sa… cevaaa…). Groaznica memorie am.
 
 
Pentru Alexey : Empatizez perfect cu treaba cu blogurile, forumurile, etc, eu citesc foarte multe, dar nu scriu deloc. Nu las commenturi, ca mi se pare ca ma bag in seama aiurea, iar pe forumuri nu scriu ca… nu scriu. Nu stiu de ce. Dar imi place sa citesc parerile oamenilor.
De-abia scriu pe blogul asta, dupa cum se poate vedea si cu ochiul liber.
 
Acum, nu esti primul om care imi spune asta, clar am o problema de imagine :D O sa vad, poate vorbesc cu colegul si o sa injuram intr-o dimineata pe post zece minute legat. Depinde de cat stabilim ca ne tine punga sa platim la cenea.
 
Dragi colegi si pretini implicati in emisiune, daca cititi asta, sa stiti ca e o gluma, o sa ma rezum la a injura numai pe blog. Cu riscul de a parea o duduita cu nasul – Alexey, hai sa nu ne mai ascundem pe dupa copac si sa-i spunem nasuc – pe sus. Care nu sunt, sa moara ceampacasa daca sunt. Ma rog, cu unele exceptii, am sa explic.
 
Stii cu cine sunt, si recunosc ca sunt? Cu oamenii care chiar au impresia ca sa-nvarte pamantul in jurul lor. Cu aia recunosc, am fite si figuri mai mari decat ale lor. Ca merita, vorba ceea. Imi amintesc de o convorbire telefonica, cu un important personaj contemporan. Care personaj a inceput cu emfaza, sunt Mimi Mejali! Eu : “Dea. Ce doriti.” Pe ton de secretara comunista. S-a blocat si a dat telefonul altcuiva, “ma intreaba ce doreeesc”, pai bai frate, stiu cu cine vorbesc, tu m-ai sunat pe mine, zi ce plm vrei si lasa-ma.
 
Culmea ca de-atunci e om, cu mine cel putin. Probabil ca nu se astepta, si ca nici nu i se intampla des. In fiine.
Dar da, parerea ta conteaza. Parereile voastre, ale tuturor, conteaza, altfel n-am lucra in domeniul asta. Si mi-ai dat o idee, sa vorbesc si cu Alex, poate organizam niste intalniri, mergem la el la teatru sau la o carciuma ceva, vedem.
 
 
Va pup cu tot dragul, ne vedem maine, ca in fiecare dimineata!

Etichete: ,